HÁRDDISK, harddiskuri, s. n. Dispozitiv care conține unul sau mai multe discuri rigide (acoperite cu un material care permite înregistrarea magnetică a datelor), capuri de citire sau scriere și un motor de antrenare a discurilor, aflate într-o carcasă de protecție, și care este folosit la stocarea în cantitate mare a datelor dintr-un calculator; hard. – Din engl. hard-disk. substantiv neutruharddisk
harddisk substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | harddisk | harddiskul |
plural | harddiskuri | harddiskurile | |
genitiv-dativ | singular | harddisk | harddiskului |
plural | harddiskuri | harddiskurilor |