hárchină și (maĭ rar) hárșchină f., pl. ĭ (d. harș, harșt și rudă cu jarchină, jarcă, halcă și poate și cu hartan). Est. Jarcă, halcă, felie saŭ bucată mare (de slănină, de cașcaval ș. a.). substantiv femininharchină
harchină f. Mold. felie de mămăligă sau slănină: dându-ne și nouă câte o harchină CR. [Cf. hartan]. substantiv femininharchină
HÁRCHINĂ, harchine, s. f. (Reg.) Bucată mare (de mămăligă, de slănină etc.). [Var.: hárșchină s. f.] – Et. nec. substantiv femininharchină
HÁRCHINĂ, harchine, s. f. (Mold.) Bucată mare de mămăligă, de slănină etc. V. halcă. Mihalachi se și întoarce c-o harchină de costiță afumată. VLAHUȚĂ, O. A. II 89. Chef și voie bună, zise celalalt scoțînd o hrincă înghețată din desagi... și dîndu-ne și nouă cîte o harchină. CREANGĂ, A. 31. – Variantă: hárșchină (CONTEMPORANUL, III 785) s. f. substantiv femininharchină
harchină | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | harchină | harchina |
plural | harchine | harchinele | |
genitiv-dativ | singular | harchine | harchinei |
plural | harchine | harchinelor |