a face (cuiva) harachiri expr. 1. a ucide (pe cineva), a distruge (pe cineva). 2. a ridiculiza (pe cineva), a pune în situație de inferioritate (pe cineva). substantiv neutruaface
HARACHÍRI s.n. Sinucidere prin tăierea pântecelui cu pumnalul, practicată în Japonia. [< fr., jap. hara-kiri]. substantiv neutruharachiri
HARACHÍRI s. n. sinucidere rituală prin tăierea pântecului cu pumnalul, practicată în Japonia; seppuku. (< fr. hara-kiri) substantiv neutruharachiri
harachíri (-chi-ri) s. n. substantiv neutruharachiri
HARACHÍRI s. n. Sinucidere prin spintecarea pântecelui, practicată în Japonia, în special de samurai, în caz de înfrângere, dezonoare sau de condamnare la moarte. – Din fr. hara-kiri. substantiv neutruharachiri
HARACHÍRI s. n. Sinucidere prin spintecarea pîntecelui cu sabia sau cu un cuțit lung, practicată în Japonia (în clasele de sus) de către cei care au suferit o înfrîngere sau o dezonoare. substantiv neutruharachiri
harachiri substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | harachiri | harachiriul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | harachiri | harachiriului |
plural | — | — |