ARÁC, araci, s. m. Par lung care servește la susținerea viței-de-vie și a altor plante agățătoare. [Var.: harác, harág s. m.] – Din ngr. haráki. substantiv masculinarac
harác și (maĭ des) harág m. (ngr. haráki, hárakas, băț, linie, d. vgr. harax, hárakos, harag, d. harásso, imprim; turc. herek, bg. harak. V. haracĭ, hereghie, caracter). Riglă, linie de liniat pe hîrtie (Vechĭ). Băț înfipt în pămînt de sprijinit vița saŭ alte plante agățătoare. – Spre Olt arac. substantiv masculinharac
harac m. V. arac. substantiv masculinharac
HARÁC s. m. v. arac. substantiv masculinharac
HARÁC s. m. v. arac. substantiv masculinharac
harac substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | harac | haracul |
plural | haraci | haracii | |
genitiv-dativ | singular | harac | haracului |
plural | haraci | haracilor |