harabagíe f. (formațiune improprie îld. harabagerie). Cr. Harabagerie. substantiv femininharabagie
harabagíe (reg.) s. f., art. harabagía, g.-d. harabagíi, art. harabagíei substantiv femininharabagie
harabagie f. Mold. cărăușie: harabagia e mai bună CR. substantiv femininharabagie
HARABAGÍE s. f. (Reg.) Cărăușie. – Harabagiu + suf. -ie. substantiv femininharabagie
HARABAGÍE s. f. (Mold., rar) Meseria de harabagiu; cărăușie. Moș Nichifor fugea de cărăușie...; el să ferea de rădicături, pentru că să temea de surpătură. Harabagia – zicea el – e mai bună: că ai a face tot cu marfă vie. CREANGĂ, P. 107. substantiv femininharabagie
harabagie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | harabagie | harabagia |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | harabagii | harabagiei |
plural | — | — |