haplea definitie

credit rapid online ifn

HÁPLE s. m. (Și în forma haplea) Nătărău, prostănac, tont, nătăfleț, nătîng, neghiob. Așa haplea mai rar... Ce dracu face d. Nae de nu mai vine. CARAGIALE, O. I 190. Frățiorului i-a strigat că ori e haple, ori « pes... semne altceva », și i-a poruncit să nu-i mai calce pragul. CARAGIALE, S. n. 26. – Variantă: háplea s. m. substantiv masculinhaple

HÁPLE s. m. v. haplea. substantiv masculinhaple

credit rapid online ifn

HÁPLE s. m. (Și în forma haplea) Nătărău, prostănac, tont, nătăfleț, nătîng, neghiob. Așa haplea mai rar... Ce dracu face d. Nae de nu mai vine. CARAGIALE, O. I 190. Frățiorului i-a strigat că ori e haple, ori « pes... semne altceva », și i-a poruncit să nu-i mai calce pragul. CARAGIALE, S. n. 26. – Variantă: háplea s. m. substantiv masculinhaple

háplea (ea dift.) m., gen. al luî́ (bg. haplĭo, haplea, prostuț, hapnuvam, înghit, vsl. haplĭati, hapati, a hăpa, a înghiți tot, ca un prost. V. hap 3). Fam. Om prost: haplea maĭ eștĭ, măĭ! substantiv masculinhaplea

!háplea (ha-plea) (pop., fam.) s. m., g.-d. lui háplea; pl. háplea substantiv masculinhaplea

haplea m. pop. nerod, prost, mai mult naiv: așa haplea mai rar. [Bulg. HAPLIU, năuc]. substantiv masculinhaplea

HÁPLEA s. m. (Pop. și fam.) 1. Om nătărău, prostănac. 2. Om lacom la mâncare. [Var.: háple s. m.] – Din bg. hapljo. substantiv masculinhaplea

HÁPLEA s. m. v. haple. substantiv masculinhaplea

HÁPLEA s. m. (Pop. și fam.) 1. Om nătărău, prostănac. 2. Om lacom la mâncare. [Var.: háple s. m.] – Din bg. hapljo. substantiv masculinhaplea

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluihaplea

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z