haple definitie

HÁPLE s. m. v. haplea. substantiv masculin haple

HÁPLE s. m. (Și în forma haplea) Nătărău, prostănac, tont, nătăfleț, nătîng, neghiob. Așa haplea mai rar... Ce dracu face d. Nae de nu mai vine. CARAGIALE, O. I 190. Frățiorului i-a strigat că ori e haple, ori « pes... semne altceva », și i-a poruncit să nu-i mai calce pragul. CARAGIALE, S. n. 26. – Variantă: háplea s. m. substantiv masculin haple

HÁPLEA s. m. (Pop. și fam.) 1. Om nătărău, prostănac. 2. Om lacom la mâncare. [Var.: háple s. m.] – Din bg. hapljo. substantiv masculin haplea

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului haple

haple   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular haple haplea
plural
genitiv-dativ singular haple haplei
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z