handicap definitie

HANDICÁP s.n. 1. (Sport) Avantaj pe care îl capătă concurenții mai slabi într-o competiție pentru a avea șanse egale; avantaj acordat unui concurent mai slab. ♦ Totalitatea punctelor cu care o echipă a fost pusă în inferioritate de echipa adversă. 2. (Fig.) Greutate, piedică în muncă etc. [< engl., fr. handicap]. substantiv neutruhandicap

HANDICÁP s. n. 1. (sport) avantaj acordat unui concurent mai slab într-o competiție pentru a avea șanse egale. ◊ totalitatea punctelor cu care o echipă sau un concurent a fost pus în inferioritate de adversar. 2. dezavantaj care pune pe cineva în stare de inferioritate. 3. deficiență fizică. (< engl., fr. handicap) substantiv neutruhandicap

handicáp s. n., pl. handicápuri substantiv neutruhandicap

HANDICÁP, handicapuri, s. n. 1. (Sport) Punctaj acordat unui concurent mai slab. ♦ Totalitatea punctelor cu care o echipă a fost pusă în inferioritate de echipa adversă. 2. Fig. Greutate, piedică intervenită în munca cuiva. 3. Deficiență senzorială, motorie, mintală sau orice altă infirmitate a unei persoane. – Din engl., fr. handicap. substantiv neutruhandicap

HANDICÁP, handicapuri, s. n. 1. (Sport) Întrecere în care concurenții inferiori capătă un avantaj pentru a se egala șansele; avantajul acordat unui concurent inferior. A acorda un handicap. ▭ Nu pot admite Să fiu învins la handicap. TOPÎRCEANU, M. 71. ♦ Totalitatea punctelor cu care o echipă a fost pusă în inferioritate de echipa concurentă. La reluare, echipa dă impresia că vrea să refacă handicapul. 2. Fig. Greutate ivită în munca cuiva, piedică în­tîmpinată în muncă. substantiv neutruhandicap