handbal definitie

HÁNDBAL s.n. Joc sportiv între două echipe de câte unsprezece sau șapte jucători, în care se aruncă mingea cu mâna și se caută a o introduce în poarta echipei adverse. [Pron. și hénd-bol. / < engl. hand-ball, cf. hand – mână, ball – minge]. substantiv neutruhandbal

HÁNDBAL s. n. joc sportiv între echipe a câte 7 (sau 1¹) jucători, în care se aruncă mingea cu mâna, căutând a o introduce în poarta adversă. (< germ. Handball, fr., engl. handball) substantiv neutruhandbal

hándbal (hand-bal) s. n. substantiv neutruhandbal

HÁNDBAL s. n. Joc sportiv de echipă, în care jucătorii, aruncând mingea cu mâna, încearcă să o introducă în poarta echipei adverse. – Din germ. Handball, fr., engl. hand-ball. substantiv neutruhandbal

HÁNDBAL s. n. (Sport) Joc de echipă în care jucă­torii, aruncînd mingea cu mîna, încearcă s-o introducă în poarta echipei adverse. Turneul internațional de handbal organizat în cadrul întîlnirilor sportive ale Festivalului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2746. substantiv neutruhandbal