hambar definitie

hambár (hambáre), s. n. – 1. Magazie de grîne, grînar. – 2. Covată, albie. – 3. (Înv.) Cală. – 4. (Arg.) Tabacheră. – Mr. ambare, megl. ambar. Tc. (per.) ambar (Hesseling 38; Șeineanu, II, 202; Lokotsch 777; Berneker 28), cf. ngr. ὰμπάρι „cală”, alb., bg., sb., rut., rus. ambar, mag. hámbár (cf. Gáldi, Dict., 92). substantiv neutruhambar

hambár n., pl. e (turc. [d. pers.] ambar, hambar, de unde și ngr. ambári [scris ampári], alb. sîrb. bg. rut. rus. pol. ambar. Cp. și cu fr. hangar, șopron. V. și angara). Mare magazie de ținut grîne. Munt. Trans. (și ambar). Mare ladă de ținut grîne saŭ mălaĭ. V. coșar, leasă, jitniță, sîsîĭac, stodoală. substantiv neutruhambar

hambár s. n., pl. hambáre substantiv neutruhambar

hambar n. 1. magazie de grâne: scutură hambarele, mătură coșarele POP.; 2. odaie de rezervă la țărani pentru producte agricole, verdețuri, animale domestice; 3. cutie mare de lemn de fag făcând parte din bucătăria săteanului. Hambarul joacă un rol însemnat în genere pentru bucatele câmpului, pe când coșarul, pătulul și sâsiacul (cest din urmă special Moldovei) sunt rezervate pentru depunerea porumbului. [Turc. (H)AMBAR, rezervoriu, depozit]. substantiv neutruhambar

HAMBÁR, hambare, s. n. 1. Magazie în care se păstrează diferite produse agricole, în special cereale; grânar, jitniță. ♦ Magazie mică (în podul morii) în care se toarnă cerealele date ca plată pentru măcinat. 2. (Reg.) Ladă mare de lemn, în care se păstrează făina, mălaiul sau cerealele. 3. Loc pe un vapor unde se depozitează mărfurile transportate; cală. [Var.: ambár s. n.] – Din magh. hambár, bg. hambar. substantiv neutruhambar

HAMBÁR, hambare, s. n. 1. Magazie pentru păstrat cereale. Va fi o toamnă grasă și doldora de rod ! Hambare ghiftuite de grîne or să geamă. DEȘLIU, G. 49. Printr-o poartă deschisă se vedea ograda cu clădirile pentru logo­feți, argați și alți slujitori, cu grajduri, cotețe, hambare. REBREANU, R. I 78. Sîsîiac pentru păpușoi, hambare pentru grîu și cîte alte lucruri de gospodărie făcute de mîna lui Chirică, cît ai bate din palme ! CREANGĂ, P. 153. 2. Magazie mică (în podul morii), în care se toarnă cerealele date ca preț pentru măciniș. 3. (Regional) Ladă mare de lemn, în care se păstrează făina, mălaiul sau cerealele. 4. Locul unde se depozitează, pe un vapor, mărfurile transportate. V. cală (1). Ieșeau la lumină orbiți din fundul hambarelor întunecoase, izvorînd ca furnicile din toate găurile de la vapoare. BART, E. 294. – Variantă: ambár (DELAVRANCEA, S. 223) s. n. substantiv neutruhambar