halva definitie

HALVÁ s.f. Produs alimentar specific țărilor orientale, făcut din pastă de susan (tahân); halvaua poate fi simplă (de culoare gălbuie) sau marmorată cu adaos de arahide, migdale, fistic sau cacao; ca surogat se folosește și pasta din semințe de floarea-soarelui. substantiv femininhalva

halvá (halvále), s. f. – Alviță asemănătoare cu cea din Jijona. – Var. alva. Mr. hălvă. Tc. halva (Șeineanu, II, 200; Lokotsch 804; Ronzevalle 82), cf. ngr. χαλβᾶς, bg., sb., rus. chalvá. – Der. (h)alviță, s. f. (alviță asemănătoare cu cea din Alicante); halvagiu, s. m. (persoană care face halva), din tc. halvaci, cf. bg. halvadžiia, sb. halvağija. substantiv femininhalva

halvá f. (turc. halvá, pop. helva, d. ar. al-helâva; ngr. halvâs, bg. halva; pg. alféloa, un fel de dulceață). Un fel de alviță năhutie făcută din tahîn cu zahăr. Halva turcească, o prăjitură cafenie moale făcută din făină prăjită în unt, opărită cu sirop de zahăr și presărată cu scorțișoară. – În Mold. nord alva. substantiv femininhalva

halvá s. f., art halváua, g.-d. art. halválei; (sorturi) pl. halvále, art. halválele substantiv femininhalva

halvà f. prăjitură de făină arsă și miere ori din zahăr cu tahân (servind și ca mâncare de post): halva de Adrianopole. [Turc. HALVA, lit. dulceață]. substantiv femininhalvà

HALVÁ, (2) halvale, s. f. 1. Produs alimentar dulce, cu o mare valoare nutritivă, preparat din tahân sau din semințe de floarea-soarelui și din zahăr, eventual cu adaos de alviță. 2. Sortiment de halva (1). – Din tc. halva. substantiv femininhalva

HALVÁ, (rar) halvale, s. f. Preparat dulce, făcut din tahîn sau semințe de floarea-soarelui și zahăr. Alvițele, hal­valele și toate prăjiturile [erau] înecate în zeama de zahăr. DUMITRIU, N. 266. Haidem cu toții în tîrg... să cum­părăm smochine ș-o cutie mare de halva. VLAHUȚĂ, O. A. III 17. Trimite-mi de la Gh. Mateescu... 3 kilo (zi trei) de halva. CARAGIALE, O. VII 190. Acu o mîncat o ocă de măsline ș-o putină de halva. ALECSANDRI, T. 1144. substantiv femininhalva