halea definitie

credit rapid online ifn

haleá adv. – (Înv.) În funcție activă, în slujbă. Tc. halya, hala. Sec. XVIII, termen de administrație, fără circulație reală (Șeineanu, II, 200). invariabilhalea

haleá (ea dift.) adv. saŭ adj. fix (turc. hala, pop. halĕá, actual, în funcțiune). Se zicea odată despre boĭeriĭ în funcțiune: halea postelnic. V. paĭa și mazil. invariabilhalea

credit rapid online ifn

HALEÁ adj. invar. (Turcism învechit; despre boieri) În serviciu, în funcție, în activitate. Boierii cei halea stau împrejurul domnului cu bastoane lungi în mînă. GHICA, S. 501. invariabilhalea

hálea-málea (ea dift.) f. (d. halesc). Mold. Un joc copilăresc cu mingea. În Munt. halea-palea. invariabilhaleamalea

halea-malea (de a) f. Mold. un fel de joc copilăresc pe apucatele. [După versu-i inițial: Halea-malea, încotro ți-e calea ? (v. hălì)]. invariabilhaleamalea

halí (halésc, halít), vb. – A mînca, a înfuleca, a se ghiftui. Țig. ha-, part. halo „a mînca” (Vasiliu, GS, VII, 116; Graur 159; Juilland 166). – Der. haleală, s. f. (mîncare); halap, s. m. (mîncău); halie, s. f. (foame); haleaos, s. n. (mîncare); halos, adj. (mîncău); nehalit, adj. (flămînd). Cf. țig. sp. jalar „a mînca”, jallipen „mîncare” (Besses 92; Claveria 126). Sînt cuvinte familiare sau de arg. verb tranzitivhali

hali, halesc v. t. 1. a mânca (mai ales lacom și repede) 2. (fig.) a prinde, a captura. 3. (fig.) a învinge. verb tranzitivhali

halí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. halésc, imperf. 3 sg. haleá; conj. prez. 3 să haleáscă verb tranzitivhali

HALÍ, halesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A mânca (repede și cu lăcomie). – Din țig. halo. verb tranzitivhali

HALÍ, halesc, vb. IV. Tranz. (Familiar; și în forma hăli) A mînca (repede și lacom); a înșfăca cu lăcomie, a înghiți. Vede... un boț de mămăligă. Atunci bucuria dracului ! o dat-o și hălește și nu zice nemica. CREANGĂ, P. 145. – Variantă: hălí vb. IV. verb tranzitivhali

halésc v. tr. (cp. cu vsl. galiti, a sălta, cu rut. halíti-sĕa, a se grăbi, și cu țig. hal, mănîncă). Fam. Fur, șterpelesc. (E o expresiune luată, probabil, de la jocu halea-malea și se întrebuințează foarte des cînd e vorba de Țiganĭ). Arunc mingea ca s´o lovească cel ce ține filca (în Cța ulesc). verb tranzitivhalesc

nu halesc! expr. (înv.) nu mă las trișat (la jocul de cărți)! verb tranzitivnuhalesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluihalea

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z