halarip definitie

halaríp, -i, s.n. – „Se zice când cineva stă pe mâini și cu picioarele în sus” (Bârlea 1924). Halaripi, poreclă pentru locuitorii din Valea Stejarului (fosta Valea Porcului): „Halaripi Valea Porceni, / Pită crepată, coștueni” (Bârlea 1924 II: 309). – Et. nec. temporarhalarip