halagea definitie

credit rapid online ifn

alageá f., pl. ele (turc. alağa, dim. d. ala, pestriț; ngr. alantzias, bg. sîrb. alağa. V. șamalagea). Un fel de stofă de matasă [!] (care se imită făcîndu-se și din lînă și din bumbac) din care-șĭ făceaŭ haĭne boĭeriĭ odinioară. Fig. Fam. Păcăleală, înșelăcĭune: aĭ mîncat alageaŭa! – Și halagea: a întinde halageaŭa munțiĭ, a porni veselia nunțiĭ (Delv.). substantiv femininalagea

halageá, V. alagea. substantiv femininhalagea

credit rapid online ifn

halageá (tărăboi, pățanie) (reg.) s. f., art. halageáua, g.-d. art. halagélei; pl. halagéle, art. halagélele substantiv femininhalagea

HALAGEÁ, halagele, s. f. (Reg.) 1. Tărăboi, gălăgie. 2. Pățanie. – Et. nec. substantiv femininhalagea

HALAGEÁ, halagele, s. f. (Învechit) Tămbălău, tărăboi, gălăgie. Dar tu, cînd ne-i întinde halageaua nunții ? DELAVRANCEA, S. 216. substantiv femininhalagea

a se lăsa cu halagea expr. (intl.) 1. a se lăsa cu scandal. 2. a fi prins, a fi arestat. substantiv femininaselăsacuhalagea

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluihalagea

halagea  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular halagea halageaua
plural halagele halagelele
genitiv-dativ singular halagele halagelei
plural halagele halagelelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z