haiducél (pop.) s. m., pl. haiducéi, art. haiducéii substantiv masculinhaiducel
HAIDUCÉL, haiducei, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui haiduc. – Haiduc + suf. -el. substantiv masculinhaiducel
HAIDUCÉL, haiducei, s. m. (Popular) Diminutiv al lui haiduc. La perdea-n miezul nopței, Nemerit-au haiducei. ALECSANDRI, P. P. 58. substantiv masculinhaiducel
haiducel substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | haiducel | haiducelul |
plural | haiducei | haiduceii | |
genitiv-dativ | singular | haiducel | haiducelului |
plural | haiducei | haiduceilor |