hahaleră definitie

hahaléră (hahalére), s. f. – Pramatie, persoană fără scrupule. Origine necunoscută. Pare a fi în legătură cu ngr. χάχος „prost”, de unde hăhău, s. m. (prost, tont), în Mold. substantiv femininhahaleră

hahaleră, hahalere s. f. persoană lipsită de scrupule / fără caracter; pramatie substantiv femininhahaleră

hahaléră f., pl. e. Persoană ridiculă: haĭdamacĭ și hahalere colectiviste (Car.). substantiv femininhahaleră

hahaléră (fam.) s. f., g.-d. art. hahalérei; pl. hahalére substantiv femininhahaleră

hahalera f.¹ haplea. [Cf. haihuiu]. substantiv femininhahalera

HAHALÉRĂ, hahalere, s. f. (Fam.) Persoană lipsită de scrupule, fără caracter, neserioasă; pramatie. – Et. nec. substantiv femininhahaleră

HAHALÉRĂ, hahalere, s. f. (Familiar) Termen de batjocură dat unei persoane care vorbește vrute și nevrute, fără socoteală; om neserios, ușuratic. Scuturați-l bine pe hahalera de Popovici și să vedeți cum o să poată. V. ROM. aprilie 1954, 12. substantiv femininhahaleră