1) hahắŭ m. (ung. și rudă pin [!] sunet cu ngr. háhos, prostan). Nord. Lungan prost. temporarhahăŭ
2) hahắŭ n., pl. ăĭe (ung.) Est. Rar. Cĭomag, vlaĭog. Lovitură de cĭomag. – În rev. I. Crh. 13, 152 (Suc.) „o bucată de lemn apucată la întîmplare p. a lovi în cineva”, ceĭa ce e fals. V. tașmăŭ. temporarhahăŭ