HAGIONÍM s. m. nume de sfânt. (< fr. hagionyme) substantiv neutruhagionim
HAGIONÍM, hagionime, s. n. (Livr.) Nume de sfânt. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. hagionyme. substantiv neutruhagionim
hagionim substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | hagionim | hagionimul |
plural | hagionime | hagionimele | |
genitiv-dativ | singular | hagionim | hagionimului |
plural | hagionime | hagionimelor |