hagiografie definitie

*agiografíe f. (d. agiograf). Descriere de lucrurĭ sfinte, de vĭețĭ ale sfinților. – Și hag-. substantiv femininagiografie

HAGIOGRAFÍE s.f. Ramură a teologiei care studiază viețile sfinților; hagiologie. [Pron. -gi-o-, gen. -iei. / < fr. hagiographie, cf. gr. hagios – sacru, graphein – a scrie]. substantiv femininhagiografie

HAGIOGRAFÍE s. f. 1. ramură a teologiei care studiază viețile sfinților. 2. scriere despre lucruri sfinte. 3. biografie excesiv de înfrumusețată. (< fr. hagiographie) substantiv femininhagiografie

hagiografíe (-gi-o-gra-) s. f., art. hagiografía, g.-d. hagiografíi, art. hagiografíei substantiv femininhagiografie

hagiografie f. scrieri despre viețile sfinților. substantiv femininhagiografie

HAGIOGRAFÍE s. f. Ramură a teologiei care se ocupă cu viețile sfinților; hagiologie. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. hagiographie. substantiv femininhagiografie

HAGIOGRAFÍE s. f. Ramură a teologiei care se ocupă cu viețile sfinților. – Pronunțat: -gi-o-. substantiv femininhagiografie