ABITÁȚIE s. f. (Jur.) Drept de folosință a unei case de locuit care este proprietatea altuia. – Din fr. [droit d']habitation. substantiv femininabitație
habitație | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | habitație | habitația |
plural | habitații | habitațiile | |
genitiv-dativ | singular | habitații | habitației |
plural | habitații | habitațiilor |