haber definitie

habár și (maĭ rar) habér n., fără pl. (turc. [d. ar.] haber, pop. habar; ngr. habári și habéri). Fam. A avea habar de ceva, 1) a fi informat, a ști: habar n´am de ce s´a întîmplat, 2) a-țĭ păsa, a te îngriji: tu plîngĭ, și el habar n´are. Fără habar, fără grijă, cu nepăsare: Habar de grijă n´am, 1) nu știŭ, 2) nu-mĭ pasă. Cum țĭ-e habaru? (Rar), cum merge treaba, cum te afli? V. hibă. temporarhabar

haber n. V. habar: haber n´am ISP. temporarhaber