habaciu definitie
- Vezi aici mai multe rimehabaciu
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuha
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuhab
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuiu
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuciu
habaciu m. Mold. haină de aba: ai vrea poate să umblu în habaciu ca d-ta? NEGR. [Probabil în legătură cu aba]. substantiv masculinhabaciu
habacíu (habacíi), s. n. – Manta. – Var. habagiu. Origine incertă. Pare a fi în legătură cu aba; după Scriban, din tc. heba „pulbere”, ipoteză neverosimilă. Sec. XVII, înv. substantiv neutruhabaciu
habacíŭ și -gíŭ n., pl. iurĭ și ie (turc. *hebaĭ, d. heba, colb, adică „manta de colb”. Cp. cu tuzluc). Est. Vechĭ. Un fel de mantie. Azĭ. Rar, Iron. Haĭnă lungă și prea largă, rantie: îmbrăcată´n habaciŭ, moartă beată de rachiŭ. – Fals habácĭ (Șăin. Infl. Or.). substantiv neutruhabaciŭ
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluihabaciu
| habaciu substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | habaciu | habaciul |
| plural | habacii | habaciile | |
| genitiv-dativ | singular | habaciu | habaciului |
| plural | habacii | habaciilor | |
| habaciu substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | habaciu | habaciul |
| plural | habacii | habaciile | |
| genitiv-dativ | singular | habaciu | habaciului |
| plural | habacii | habaciilor | |