reduceri si promotii 2018
Definitie hăcuit - ce inseamna hăcuit - Dex Online

hăcuit definitie

HĂCUÍT, -Ă, hăcuiți, -te, adj. (Mold.) Tăiat în bucăți mici; tocat, ciopîrțit, sfîrtecat. Au rămas turtiți și hăcuiți într-o baltă de sînge. NEGRUZZI, S. I 286. adjectiv hăcuit

3) toc, a v. intr. (d. interj. toc saŭ lat. pop. tõccare, tot onomatopeĭe; it. toccare, pv. tocar, fr. toucher, toquer, sp. pg. tocar. – El toacă, să toace). Bat toaca: popa nu toacă de doŭă orĭ pentr´o babă surdă. Clămpănesc, bat din cĭoc: barza toacă. Clămpănesc, vorbesc mult: ĭa nu maĭ toca la urechea mea, ĭa nu-mĭ toca la cap, toată ziŭa îțĭ toacă gura. V. tr. Vorbesc mult: a toca cîte´n lună și´n soare. Taĭ carnea cu satîru (saŭ cu mașina) în bucățele foarte micĭ ca să fac chiftele (în nord hăcuĭesc): a toca carne, carne tocată. Fig. Iron. Risipesc, mănînc: șĭ-a tocat averea la chefurĭ. Ruinez, scurg de parale: prieteniĭ l-aŭ tocat. verb tranzitiv toc

hăcuí (-uésc, hăcuít), vb. – A tăia în bucăți, a sfîrteca, a toca. Origine incertă. Pare a fi germ. hacken; trebuie să fi intrat însă în rom. pe o filieră sl., care nu este cunoscută. Sec. XVII, astăzi în Mold. și Bucov. verb tranzitiv hăcui

hăcuì v. a tăia în bucăți, a tăia mărunt. [Nemț. HACKEN]. verb tranzitiv hăcuì

hăcuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hăcuiésc; imperf. 3 sg. hăcuiá; conj. prez. 3 să hăcuiáscă verb tranzitiv hăcui

HĂCUÍ, hăcuiesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A tăia în bucăți (mici); a toca mărunt; a sfârteca, a ciopârți. – Din germ. hacken. verb tranzitiv hăcui

HĂCUÍ, hăcuiesc, vb. IV. Tranz. (Mold.) A tăia în bucăți (mici), a toca mărunt; a sfîrteca, a ciopîrți. Hăcuia trupul bouțului în sferturi. MIHALE, O. 509. Ba, dacă nu mă înșel, tot singur hăcuii pe palmă cîteva fire de mărar și le aruncai pe toate în apa care clocotea. HOGAȘ, M. N. 84. De pe cal mi-l trînteam Și gîtul i-l hăcuiam. ȘEZ. v 94. ◊ Intranz. (Rar) Mezinul se bătea ca un nebun; sărea cu calul în dreapta și în stînga și hăcuia în carne. SADOVEANU, O. I 220. verb tranzitiv hăcui

hăcuĭésc v. tr. (pe cale slavă d. germ. hacken, a hăcui, d. hacke, hîrleț, de unde și fr. hache, topor). Est. Toc carnea. verb tranzitiv hăcuĭesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului hăcuit

hăcuit   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular hăcuit hăcuitul hăcui hăcuita
plural hăcuiți hăcuiții hăcuite hăcuitele
genitiv-dativ singular hăcuit hăcuitului hăcuite hăcuitei
plural hăcuiți hăcuiților hăcuite hăcuitelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z