reduceri si promotii 2018
Definitie hăbuc - ce inseamna hăbuc - Dex Online

hăbuc definitie

hăbúc m. (cp. cu habuc). Mold. Munt. A se face hăbuc saŭ hăbucĭ, a se face bucățĭ, a se rupe ferfeniță, a se strica (de multă întrebuințare): cĭobote [!] rupte hăbuc. În Munt. vest și s. n., pl. urĭ, cu înț. de „grămadă de vreascurĭ”. substantiv masculin hăbuc

hăbúc (reg.) s. m., pl. hăbúci substantiv masculin hăbuc

hăbuc n. Mold. în locuțiunea a se rupe hăbuc, în bucăți: ciobotele văru-meu se rup hăbuc CR. [Origină necunoscută]. substantiv masculin hăbuc

HĂBÚC, hăbuci, s. m. (Reg.) Bucată. ◊ Expr. A (se) rupe sau a (se) face hăbuc(i) = a (se) rupe în bucăți, a (se) distruge; a (se) încurca, a (se) încâlci. ♦ (Adjectival) Rupt în bucăți, distrus; încurcat, încâlcit. – Et. nec. substantiv masculin hăbuc

HĂBÚC, hăbuci, s. m. (Regional; mai ales construit cu verbele « a rupe », « a face ») Bucată (din ceva), fărîmă. Pînă acasă făcu cămeșa hăbuci. ȘEZ. V. 130. ◊ (Adjectival, ca nume predicativ, în forma de sg.) Scaunul cel bun e hăbuc. CONTEMPORANUL, VII 489. O cînepă... poate fi putredă sau hăbuc. ȘEZ. IX 141. ◊ (Adverbial) Mogorogea, băiet grîjuliv, își curăță ciubotele frumos și le pune la uscat pe vatră, cum făcea totdeauna. A treia zi, după asta, ciubotele văru-mieu se rup hăbuc în toate părțile. CREANGĂ, A. 105. substantiv masculin hăbuc

habúc și hapúc n., pl. e (cp. cu ung. hapkalkodni, a prinde, a apuca). Nord. Minge. – Și hapúce (Suc.) A bate hapucea, a perde [!] timpu nefăcînd nimic. La Acad. harpuce (de-a harpucea), un joc copilăresc. temporar habuc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului hăbuc

hăbuc   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular hăbuc hăbucul
plural hăbuci hăbucii
genitiv-dativ singular hăbuc hăbucului
plural hăbuci hăbucilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z