hârsit a. Mold. 1. cumplit; hârsita de mătușă nu mă slăbia din fugă CR.; 2. Munt. deprins cu nevoile. [V. hărșì]. adjectiv hârsit
HÂRSÍT, -Ă, hârsiți, -te, adj. (Reg.) Lacom de câștig, avid de bani, cărpănos; p. ext. rău, lipsit de înțelegere. [Var.: hărsít, -ă adj.] – V. hârsi. adjectiv hârsit
HÎRSÍT, -Ă, hîrsiți, -te, adj. (Mold.; și în forma hărsit) Zgîrcit, avar; rău, neînțelegător. Hărsita de mătușa nu mă slăbea din fugă nici în ruptul capului. CREANGĂ, A. 49. – Variantă: hărsít, -ă adj. adjectiv hîrsit
HĂRSÍT, -Ă adj. v. hârsit. adjectiv hărsit
HÂRSÍT, -Ă, hârsiți, -te, adj. (Reg.) Lacom de câștig, avid de bani, cărpănos; p. ext. rău, lipsit de înțelegere. [Var.: hărsít, -ă adj.] – V. hârsi. adjectiv hârsit
HĂRSÍT, -Ă adj. v. hîrsit. adjectiv hărsit
HÎRSÍT, -Ă, hîrsiți, -te, adj. (Mold.; și în forma hărsit) Zgîrcit, avar; rău, neînțelegător. Hărsita de mătușa nu mă slăbea din fugă nici în ruptul capului. CREANGĂ, A. 49. – Variantă: hărsít, -ă adj. adjectiv hîrsit
hîrșít, -ă adj. Fam. Cumplit, zgîrcit: o hîrșită de babă. Chinuit, deprins cu nevoile: om hîrșit, vĭață hîrșită. temporar hîrșit
!hârsí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hârséște, imperf. 3 sg. se hârseá; conj. prez. 3 să se hârseáscă verb hârsi
HÂRSÍ, hârsesc, vb. IV. Refl. (Reg.) 1. A nu se îndura să cheltuiască; a se zgârci, a se scumpi. 2. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârșâi (2). – Et. nec. verb hârsi
HÎRSÍ, hîrsesc, vb. IV. Refl. (Popular) 1. A se zgîrci, a se scumpi. De cîte ori nu-mi cerea sufletul o bucățică mai bună ori un păhărel mai mult, și eu mă pedepseam, mă hîrseam să cheltuiesc un ban mai de prisos. CONTEMPORANUL, VII 387. 2. A se deprinde cu ceva. Dacă vei să dobîndești putere în trup, trebuie să-l deprinzi a se supune minții și a-i da mereu de lucru, ca să se hîrsească cu munca și cu sudoarea. ISPIRESCU, U. 24. Cu necazul se hîrsește, Ca unul ce cu el crește. PANN, P. V. I 135. verb hîrsi
hîrsésc (Munt.) și hîrșésc (mă) v. refl. (ca și hîrșîĭ, hîrjiĭ). Fam. Mă frec, mă deprind pin [!] practică orĭ pin suferință: om hîrșit cu războaĭele. verb hîrsesc
| hârsit | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | hârsit | hârsitul | hârsită | hârsita |
| plural | hârsiți | hârsiții | hârsite | hârsitele | |
| genitiv-dativ | singular | hârsit | hârsitului | hârsite | hârsitei |
| plural | hârsiți | hârsiților | hârsite | hârsitelor | |