reduceri si promotii 2018
Definitie hârjiit - ce inseamna hârjiit - Dex Online

hârjiit definitie

HÂRJIÍT adj. v. hârjii. [DLRM] adjectiv hârjiit

HÂRJIÍT s. n. v. hîrșîit. adjectiv hârjiit

HÎRȘÎÍT1 s. n. (Și în forma hîrșiit) Acțiunea de a hîrșîi; zgomotul produs prin frecarea unui obiect de altul. Nu se auzea în răstimpuri decît foșnetul filelor din revistă întoarse și hîrșîitul foarfecelui care le tăia. V. ROM. noiembrie 1953, 180. Vă place mai mult hîrșîitul coasei Prin holda de grîu, orz sau secară, Decît ciocîrlia cîntînd nevăzută-n văzduh. BENIUC, V. 24. Auz hîrșiitul unui chibrit. CARAGIALE, O. II 267. – Variante: hîrșiít, hîrjiít (CONTEMPORANUL, VIII 213) s. n. adjectiv hîrșîit

HÂRJIÍ vb. IV. v. hârșâi. verb tranzitiv hârjii

HÎRJIÍ vb. IV v. hîrșîi. verb tranzitiv hîrjii

HÎRȘÎÍ, hî́rșîi și hîrșîiesc, vb. IV. Intranz. (Și în forma hîrșii) A se freca de ceva producînd zgomot. Îi ascultă multă vreme pașii hîrșiind pe pietroaiele din curte. CAMILAR, N. II 168. Unghiile ei hîrșiiră c-un zgomot fioros pe chembrica roșie ce îmbrăca sicriul. VLAHUȚĂ, O. A. III 141. ◊ (Obiectul care produce zgomot este complement instrumental introdus prin prep. « cu ») Birja... hîrșiind cu roatele de marginea trotuarului. D. ZAMFIRESCU, la TDRG. ◊ Tranz. În fața lor sta pe un butuc un ofițer de infan­terie, înalt, adus de spate, hîrșiind cu vîrful bocancului piatra beciului. CAMILAR, N. I 346. ◊ Tranz. A zgîria, a scrijela. (În forma hîrjii) Hîrjiind pămîntul cu vîrful ciomegelor. ISPIRESCU, la TDRG. – Variante: hîrșií, hîrjií vb. IV. verb tranzitiv hîrșîi

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului hârjiit

hârjiit   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular hârjiit hârjiitul hârjii hârjiita
plural hârjiiți hârjiiții hârjiite hârjiitele
genitiv-dativ singular hârjiit hârjiitului hârjiite hârjiitei
plural hârjiiți hârjiiților hârjiite hârjiitelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z