reduceri si promotii 2018
Definitie hârjiire - ce inseamna hârjiire - Dex Online

hârjiire definitie

HÂRJIÍRE s. f. v. hârjii. [DLRM] substantiv feminin hârjiire

HÂRJIÍ vb. IV. v. hârșâi. verb tranzitiv hârjii

HÎRJIÍ vb. IV v. hîrșîi. verb tranzitiv hîrjii

HÎRȘÎÍ, hî́rșîi și hîrșîiesc, vb. IV. Intranz. (Și în forma hîrșii) A se freca de ceva producînd zgomot. Îi ascultă multă vreme pașii hîrșiind pe pietroaiele din curte. CAMILAR, N. II 168. Unghiile ei hîrșiiră c-un zgomot fioros pe chembrica roșie ce îmbrăca sicriul. VLAHUȚĂ, O. A. III 141. ◊ (Obiectul care produce zgomot este complement instrumental introdus prin prep. « cu ») Birja... hîrșiind cu roatele de marginea trotuarului. D. ZAMFIRESCU, la TDRG. ◊ Tranz. În fața lor sta pe un butuc un ofițer de infan­terie, înalt, adus de spate, hîrșiind cu vîrful bocancului piatra beciului. CAMILAR, N. I 346. ◊ Tranz. A zgîria, a scrijela. (În forma hîrjii) Hîrjiind pămîntul cu vîrful ciomegelor. ISPIRESCU, la TDRG. – Variante: hîrșií, hîrjií vb. IV. verb tranzitiv hîrșîi

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului hârjiire

hârjiire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular hârjiire hârjiirea
plural hârjiiri hârjiirile
genitiv-dativ singular hârjiiri hârjiirii
plural hârjiiri hârjiirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z