reduceri si promotii 2018
Definitie hârcâit - ce inseamna hârcâit - Dex Online

hârcâit definitie

hârcâít s. n. substantiv neutru hârcâit

HÂRCÂÍT s. n. (Pop.) Faptul de a hârcâi; hârâială. [Var.: hărcăít s. n.] – V. hârcâi. substantiv neutru hârcâit

HÎRCÎÍT s. n. Faptul de a hîrcîi și zgomotul produs de cel care hîrcîie; horcăit. (Atestat în forma hărcăit) Aud un grozav hărcăit, pe canapeluța unde el dormea... Era în spasmele agoniei. NEGRUZZI, S. I 62. – Variantă: hărcăít s. n. substantiv neutru hîrcîit

HĂRCĂÍT s. n. v. hârcâit. substantiv neutru hărcăit

HĂRCĂÍT s. n. v. hîrcîit. substantiv neutru hărcăit

HÂRCÂÍT s. n. (Pop.) Faptul de a hârcâi; hârâială. [Var.: hărcăít s. n.] – V. hârcâi. substantiv neutru hârcâit

HÎRCÎÍT s. n. Faptul de a hîrcîi și zgomotul produs de cel care hîrcîie; horcăit. (Atestat în forma hărcăit) Aud un grozav hărcăit, pe canapeluța unde el dormea... Era în spasmele agoniei. NEGRUZZI, S. I 62. – Variantă: hărcăít s. n. substantiv neutru hîrcîit

hârcăì v. Mold. a tuși năbușit (de slăbiciune). [Onomatopee]. V. horcăì. verb hârcăì

HÂRCĂÍ vb. IV v. hârcâi. verb hârcăi

HÂRCÂÍ, hấrcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A respira cu greutate, scoțând zgomote răgușite și hârâitoare; a hârâi. [Var.: hârcăí vb. IV] – Formație onomatopeică. verb hârcâi

HÎRCĂÍ vb. IV v. hîrcîi. verb hîrcăi

hî́rcîĭ, V. horcăĭ. verb hîrcîĭ

HÎRCÎÍ, hîrcîiesc și hî́rcîi, vb. IV. Intranz. A respira greu, producînd un zgomot răgușit și hîrîitor; a horcăi. (Atestat în forma hîrcăi) Căzu răsturnat pe spate, hîrcăind de turbare și de mînie. NEGRUZZI, S. I 162. – Variantă: hîrcăí vb. IV. verb hîrcîi

hórcăĭ și hî́rcîĭ v. intr. (vsl. *hŭrhati și hrakati, bg. hŭrkam, sîrb. hrkati, rkati, rut. harkotiti, rus. hórkatĭ și hrákatĭ, cam a. î., krĭúkatĭ, a grohăi, fýrkatĭ, a sforăi; ung. korkanni, horkantani, horkolni, a horăi, a horcăi, horkintani, a-țĭ da sufletu, hörögni, höregni, a horcăi. V. cîrceag, harhat, hraconit și rîcîĭ). Răsuflu greŭ (ca omu gîtuit orĭ aproape de moarte). – Și horcănesc, horconesc, horogesc (după ung.) și horcotesc (după rut.). verb horcăĭ

hârcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấrcâie, imperf. 3 sg. hârcâiá; conj. prez. 3 să hấrcâie verb hârcâi

HÂRCÂÍ, hấrcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A respira cu greutate, scoțând zgomote răgușite și hârâitoare; a hârâi. [Var.: hârcăí vb. IV] – Formație onomatopeică. verb hârcâi

HÎRCÎÍ, hîrcîiesc și hî́rcîi, vb. IV. Intranz. A respira greu, producînd un zgomot răgușit și hîrîitor; a horcăi. (Atestat în forma hîrcăi) Căzu răsturnat pe spate, hîrcăind de turbare și de mînie. NEGRUZZI, S. I 162. – Variantă: hîrcăí vb. IV. verb hîrcîi

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului hârcâit

hârcâit   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular hârcâit hârcâitul
plural
genitiv-dativ singular hârcâit hârcâitului
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z