reduceri si promotii 2018
Definitie hârbuire - ce inseamna hârbuire - Dex Online

hârbuire definitie

hârbuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hârbuiésc, imperf. 3 sg. hârbuiá; conj. prez. 3 să hârbuiáscă verb tranzitiv hârbui

hârbuì v. a sparge, a disloca: carul meu l´ai hârbuit CR. [V. hârb]. verb tranzitiv hârbuì

HÂRBUÍ, hârbuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) preface în hârburi; a (se) hodorogi, a (se) uza, a (se) strica. – Hârb + suf. -ui. verb tranzitiv hârbui

HÎRBUÍ, hîrbuiesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la lucruri) A strica, a uza, a hodorogi. De ce nu-ți închipuiești și-un car ? Al meu l-ai hîrbuit de tot. Hodorog ! încolo, hodorog ! pe dincolo: carul se strică. CREANGĂ, P. 39. ◊ Refl. Trebuiesc strînse șinele și fiarele căruței noastre. Dac-o mai purtăm așa cum este, se hîrbuiește de istov. SADOVEANU, N. P. 96. Zăbovi... ca să meremetisască corabia ca una ce să mai hîrbuisă. DRĂGHiCI, R. 29. ♦ Fig. (Familiar) A bate zdravăn pe cineva; a snopi în bătăi. Vin dacă vrei să te hîrbuiesc ca pe-o droșcă veche. ALECSANDRI, T. 593. verb tranzitiv hîrbui

hîrbuĭésc v. tr. (d. hîrb). Prefac în hîrburĭ. Stric, hodorogesc, deteriorez. V. refl. Mă deteriorez. Fig. Mă uzez de bătrîneță [!]. – Și hribuĭesc (Mold.). verb tranzitiv hîrbuĭesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului hârbuire

hârbuire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular hârbuire hârbuirea
plural hârbuiri hârbuirile
genitiv-dativ singular hârbuiri hârbuirii
plural hârbuiri hârbuirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z