reduceri si promotii 2018
Definitie hârbar - ce inseamna hârbar - Dex Online

hârbar definitie

hîrbár (Munt.) și hîrbáreț (Mold.), adj. Căruĭa-ĭ place să umble pin [!] hîrburĭ (pin oalele cu mîncare) ca să linchească, lacom. adjectiv hîrbar

hârbár (pop.) adj. m., pl. hârbári; f. hârbáră, pl. hârbáre adjectiv hârbar

HÂRBÁR, -Ă, hârbari, -e, adj. (Pop.; despre câini) Fără stăpân; de pripas. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea substantivat) Fără căpătâi, hoinar, vagabond, hârbareț. – Hârb + suf. -ar. adjectiv hârbar

HÎRBÁR, -Ă, hîrbari, -e, adj. (Despre cîini) Fără stăpîn, de pripas (umblînd hoinar, vîrîndu-și botul prin toate hîrburile). Cete de cîini hîrbari stăteau dinaintea ușilor, privind cu rîvnă la buturile de carne ce spînzurau în cîrlige. DUNĂREANU, N. 23. Ar fi murit pe o grămadă de gunoi, ca un cîine hîrbar, fără stăpîn. CARAGIALE, O. I 306. ♦ Fig. (Despre oameni) Fără căpătîi, vagabond; p. ext. afemeiat. (Adverbial) Nici nensurat, în urmă, să umble prin sat hîrbar. PANN, P. V. II 117. adjectiv hîrbar

hărbar(eț) a. lacom, desfrânat; să umble prin sat hârbar PANN; ei hârbareți vor să fie NEGR. [Origină necunoscută]. adjectiv hărbareț

hărbar(eț) a. lacom, desfrânat; să umble prin sat hârbar PANN; ei hârbareți vor să fie NEGR. [Origină necunoscută]. temporar hărbareț

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului hârbar

hârbar   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular hârbar hârbarul hârba hârbara
plural hârbari hârbarii hârbare hârbarele
genitiv-dativ singular hârbar hârbarului hârbare hârbarei
plural hârbari hârbarilor hârbare hârbarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z