reduceri si promotii 2018
Definitie hârșie - ce inseamna hârșie - Dex Online

hârșie definitie

hî́rșie și hîrșíe f. (d. a hîrșîi, care e rudă cu a jărcăni). Pele [!] de mel [!] (argăsită orĭ nu) din care se fac căcĭulĭ și gulere. Pele jupuită în general. V. jarchină. substantiv feminin hîrșie

hấrșie (reg.) (-și-e) s. f., art. hấrșia (-și-a), g.-d. art. hấrșiei; pl. hấrșii, art. hấrșiile (-și-i-) substantiv feminin hârșie

hârșie f. piele de miel argăsită și din a cării blană creață cojocarii fac căciuli. [Origină necunoscută]. substantiv feminin hârșie

HẤRȘIE, hârșii, s. f. (Reg.) Blană (neagră) de miel, cu lâna creață și măruntă, din care se fac căciuli, gulere etc. sau cu care se îmblănesc hainele. [Var.: hắrșie s. f.] – Cf. magh. hasker, haskártya „piele de pe burtă”. substantiv feminin hârșie

HẮRȘIE s. f. v. hârșie. substantiv feminin hărșie

HẮRȘIE s. f. v. hîrșie. substantiv feminin hărșie

HÎ́RȘIE, hîrșii, s. f. (Regional) Piele sau blană de miel (mai ales neagră), cu lînă creață și măruntă, din care se fac căciuli, gulere etc. sau cu care se îmblănește o haină. Chepenege cusute cu fir, prinse în copci de argint, pe margine îmblănite cu hîrșie neagră și aruncate pe coapsă într-o parte. ISPIRESCU, M. V. 44. În cap purta naltul calpac de hîrșie fumurie cu fund de serasir. ODOBESCU, S. I 133. – Variantă: hắrșie (DELAVRANCEA, S. 170) s. f. substantiv feminin hîrșie

HẤRȘIE, hârșii, s. f. (Reg.) Blană (neagră) de miel, cu lâna creață și măruntă, din care se fac căciuli, gulere etc. sau cu care se îmblănesc hainele. [Var.: hắrșie s. f.] – Cf. magh. hasker, haskártya „piele de pe burtă”. substantiv feminin hârșie

HÎ́RȘIE, hîrșii, s. f. (Regional) Piele sau blană de miel (mai ales neagră), cu lînă creață și măruntă, din care se fac căciuli, gulere etc. sau cu care se îmblănește o haină. Chepenege cusute cu fir, prinse în copci de argint, pe margine îmblănite cu hîrșie neagră și aruncate pe coapsă într-o parte. ISPIRESCU, M. V. 44. În cap purta naltul calpac de hîrșie fumurie cu fund de serasir. ODOBESCU, S. I 133. – Variantă: hắrșie (DELAVRANCEA, S. 170) s. f. substantiv feminin hîrșie

HÂRȘIÍ vb. IV v. hârșâi. verb tranzitiv hârșii

HÎRȘIÍ vb. IV v. hîrșîi. verb tranzitiv hîrșii

HÂRȘÂÍ, hấrșâi, vb. IV. 1. Intranz. A se freca de ceva, producând zgomot. ♦ Tranz. (Rar) A scrijeli, a zgâria. 2. Refl. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârsi. [Var.: hârșií, hârjâí, hârșcâí vb. IV] – Hârș + suf. -âi. verb tranzitiv hârșâi

HÎRȘÎÍ, hî́rșîi și hîrșîiesc, vb. IV. Intranz. (Și în forma hîrșii) A se freca de ceva producînd zgomot. Îi ascultă multă vreme pașii hîrșiind pe pietroaiele din curte. CAMILAR, N. II 168. Unghiile ei hîrșiiră c-un zgomot fioros pe chembrica roșie ce îmbrăca sicriul. VLAHUȚĂ, O. A. III 141. ◊ (Obiectul care produce zgomot este complement instrumental introdus prin prep. « cu ») Birja... hîrșiind cu roatele de marginea trotuarului. D. ZAMFIRESCU, la TDRG. ◊ Tranz. În fața lor sta pe un butuc un ofițer de infan­terie, înalt, adus de spate, hîrșiind cu vîrful bocancului piatra beciului. CAMILAR, N. I 346. ◊ Tranz. A zgîria, a scrijela. (În forma hîrjii) Hîrjiind pămîntul cu vîrful ciomegelor. ISPIRESCU, la TDRG. – Variante: hîrșií, hîrjií vb. IV. verb tranzitiv hîrșîi

a se hârși cu lumea expr. a se deprinde (cu necazurile, cu nevoile). verb tranzitiv asehârșiculumea

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului hârșie

hârșie   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular hârșie hârșia
plural hârșii hârșiile
genitiv-dativ singular hârșii hârșiei
plural hârșii hârșiilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z