reduceri si promotii 2018
Definitie hâit - ce inseamna hâit - Dex Online

hâit definitie

HÂÍT, -Ă, hâiți, -te, adj. (Pop.) Aplecat, lăsat, prăvălit într-o parte; strâmb. ♦ Surpat, prăbușit. [Var.: hăít, -ă adj.] – V. hâi. adjectiv hâit

HÎÍT, -Ă, hîiți, -te, adj. Aplecat, lăsat, prăvălit într-o parte. La picioarele huidumei era o măsuță joasă, hîită dintr-un picior. CAMILAR, N. II 320. – Variantă: hăít, -ă (VLAHUȚĂ, N. 122, CONTEMPORANUL, VII 193) adj. adjectiv hîit

áĭt și háĭt! interj. de surprindere: Aĭt! am pățit-o! Aĭt! l-am prins! substantiv neutru aĭt

hait2, -ă, haiți, -te adj. (tox.) drogat, care se află sub influența narcoticelor. substantiv neutru hait

hait1! interj. (exprimă teama sau surpriza neplăcută) aoleu! substantiv neutru hait

1) haĭt n., pl. urĭ (rut. hatĭ, zăgaz, canal de abătut apa. V. hat 2). Est. Ĭezitură făcută p. a strînge apă maĭ multă și a-ĭ da drumu la nevoĭe ca să pornească plutele cînd apa nu e destul de adîncă: haĭtu cel mare se rupsese de revărsarea apelor (Sov. 200). Apa strînsă așa: vine hăĭtu. V. hăĭtaș 2, undă, zăpor. substantiv neutru haĭt

2) haĭt și háĭtĭ interj. de frică (d. haĭde): Haĭt! Am pățit-o! substantiv neutru haĭt

hait1/haiti interj. substantiv neutru hait

hait2 (reg.) s. n., pl. háituri (hai-) substantiv neutru hait

hait ! int. exprimă: 1. o surprindere neplăcută; 2. o pornire imediată: hait ! lipsește dinaintea mea ! CR. [Onomatopee]. substantiv neutru hait

HAIT1 interj. Exclamație care exprimă o surpriză neplăcută, un sentiment de teamă, o poruncă, ideea unei mișcări repezi sau neașteptate etc. [Var.: haiti interj.] – Onomatopee. substantiv neutru hait

HAIT2, haituri, s. n. (Reg.) Iaz artificial creat prin colectarea, cu ajutorul unui baraj, a apelor de munte; barajul cu care se deschide sau se închide acest iaz pentru a da drumul plutelor; p. ext. unda de apă care duce plutele. – Din ucr. hat'. substantiv neutru hait

HAIT2, haituri, s. n. (Regional) Baraj făcut la apele de munte, care se închide și se deschide după necesități, cînd se dă drumul plutelor. ♦ Puhoi de apă. Sîngele Mușatinilor n-are astîmpăr, fierbe, năvălește ca haiturile de la munte ! DELAVRANCEA, A. 99. substantiv neutru hait

hăít (reg.) s. n., pl. hăíturi substantiv neutru hăit

HĂÍT1, hăituri, s. n. (Reg.) Hăire. – V. hăi2. substantiv neutru hăit

HĂÍT2, -Ă adj. v. hâit. substantiv neutru hăit

HĂÍT1, hăituri, s. n. Hăire. Iar Dochia ce frumoasă Auzi tocmai din casă Scîrțăitul carălor, Hăitul flăcăilor, Rumegatul boilor. PĂSCULESCU, L. P. 32. substantiv neutru hăit

HAIT1 interj. (Și în forma haiti) 1. Exprimă o sur­priză neplăcută, o teamă. Hait, am pățit-o ! 2. Exprimă ideea unei mișcări repezi sau neașteptate. E-n pragul bătrîneții, un pas, doi, și haiti, îl înghite groapa pe veșnicie. STANCU, D. 102. Hait cu cheia... la ușa casei. RETEGANUL, P. V 17. Cîți domni cu alai am purtat, cînd se suia pe scaun, și după șapte ani – hait!... maziliți. ALECSANDRI, T. 47. Haiti ! îl și-mbucă. ȘEZ. III 191. 3. Exprimă un îndemn puternic, imperativ. Haiti... cară-te dinaintea mea ! HOGAȘ, DR. 236. Haiti ! mai răpede, mai răpede, că n-am timp de așteptat. CREANGĂ, P. 56. – Variantă: haiti interj. substantiv neutru hait

HÂÍT, -Ă, hâiți, -te, adj. (Pop.) Aplecat, lăsat, prăvălit într-o parte; strâmb. ♦ Surpat, prăbușit. [Var.: hăít, -ă adj.] – V. hâi. substantiv neutru hâit

HĂÍT2, -Ă adj. v. hîit. substantiv neutru hăit

HÎÍT, -Ă, hîiți, -te, adj. Aplecat, lăsat, prăvălit într-o parte. La picioarele huidumei era o măsuță joasă, hîită dintr-un picior. CAMILAR, N. II 320. – Variantă: hăít, -ă (VLAHUȚĂ, N. 122, CONTEMPORANUL, VII 193) adj. substantiv neutru hîit

HĂÍ2, hăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îndemna boii sau vacile la mers. ♦ A striga pentru a stârni vânatul. – Din hăi1. verb hăi

HĂÍ2, hăiesc, vb. IV. Intranz. A îndemna boii sau vacile la mers (strigîndu-le « hăi !»). Văcarul sta rezemat în bîtă mai la o parte, hăind cînd și cînd la vreo vită ce se prea-ndepărta. SANDU-ALDEA, U. P. 91. verb hăi

hâí, hâiesc, vb. refl. – A se opinti (pentru a ridica o greutate); a se încorda; a se apleca. – Cf. magh. hajol „a se apleca” (DEX). verb tranzitiv hâi

hâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. hâiéște, imperf. 3 sg. hâiá; conj. prez. 3 să hâiáscă verb tranzitiv hâi

HÂÍ, hâiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se apleca într-o parte; a deveni strâmb; a se înclina. ♦ Tranz. și refl. A (se) prăvăli; a (se) nărui. – Cf. magh. hajolni. verb tranzitiv hâi

HÎÍ, hîiesc, vb. IV. Refl. A se apleca, a se lăsa într-o parte. ♦ Tranz. A prăvăli; a nărui. Bucăți de dîmburi hîite de obuze acopereau gropile cu soldați ghe­muiți lîngă automate. CAMILAR, N. I 437. verb tranzitiv hîi

hîĭésc v. tr. (ung. hajolni, hajant, id. Cp. și cu rut. haiti, de unde și za-haiti, a molesta. V. zăhăĭesc). Est. Povîrnesc, strîmb puțin un edificiŭ: cutremuru a hîit casa. Fig. A se hîi de bătrîneță [!]. verb tranzitiv hîĭesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului hâit

hâit   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular it itul i ita
plural iți iții ite itele
genitiv-dativ singular it itului ite itei
plural iți iților ite itelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z