reduceri si promotii 2018
Definitie hâire - ce inseamna hâire - Dex Online

hâire definitie

hăíre (reg.) s. f., g.-d. art. hăírii; pl. hăíri substantiv feminin hăire

HĂÍRE, hăiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a hăi2 și rezultatul ei; strigăt de îndemn pentru vite; hăit1. – V. hăi2. substantiv feminin hăire

HĂÍRE, hăiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a hăi și rezultatul ei; strigăt de îndemn pentru vite; hăit1. Alți surugii, tot atît de copilandri... spărgeau întunericul cu hăirile lor. MACEDONSKI, O. III 19. substantiv feminin hăire

HĂÍ2, hăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îndemna boii sau vacile la mers. ♦ A striga pentru a stârni vânatul. – Din hăi1. verb hăi

HĂÍ2, hăiesc, vb. IV. Intranz. A îndemna boii sau vacile la mers (strigîndu-le « hăi !»). Văcarul sta rezemat în bîtă mai la o parte, hăind cînd și cînd la vreo vită ce se prea-ndepărta. SANDU-ALDEA, U. P. 91. verb hăi

hâí, hâiesc, vb. refl. – A se opinti (pentru a ridica o greutate); a se încorda; a se apleca. – Cf. magh. hajol „a se apleca” (DEX). verb tranzitiv hâi

hâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. hâiéște, imperf. 3 sg. hâiá; conj. prez. 3 să hâiáscă verb tranzitiv hâi

HÂÍ, hâiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se apleca într-o parte; a deveni strâmb; a se înclina. ♦ Tranz. și refl. A (se) prăvăli; a (se) nărui. – Cf. magh. hajolni. verb tranzitiv hâi

HÎÍ, hîiesc, vb. IV. Refl. A se apleca, a se lăsa într-o parte. ♦ Tranz. A prăvăli; a nărui. Bucăți de dîmburi hîite de obuze acopereau gropile cu soldați ghe­muiți lîngă automate. CAMILAR, N. I 437. verb tranzitiv hîi

hîĭésc v. tr. (ung. hajolni, hajant, id. Cp. și cu rut. haiti, de unde și za-haiti, a molesta. V. zăhăĭesc). Est. Povîrnesc, strîmb puțin un edificiŭ: cutremuru a hîit casa. Fig. A se hîi de bătrîneță [!]. verb tranzitiv hîĭesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului hâire

hâire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ire irea
plural iri irile
genitiv-dativ singular iri irii
plural iri irilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z