reduceri si promotii 2018
Definitie hâțesc - ce inseamna hâțesc - Dex Online

hâțesc definitie

hătí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hătésc, imperf. 3 sg. hăteá; conj. prez. 3 să hăteáscă verb tranzitiv hăti

HĂTÍ, hătesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A zăgăzui, a baricada, a opri cursul unei ape, trecerea pe un drum etc. – Din ucr. hatyty. verb tranzitiv hăti

hățí, hățesc, vb. refl. – 1. A se apuca (de treabă), a începe o acțiune. 2. A se prinde (de ceva): „Toți de díșin se hățâră” (Memoria 2001: 33). – Din haț (indică o mișcare pentru a prinde sau a apuca; onomatopee). verb tranzitiv hăți

hățí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hățésc, imperf. 3 sg. hățeá; conj. prez. 3 să hățeáscă verb tranzitiv hăți

HĂȚÍ, hățesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A zgâlțâi, a smuci pe cineva. – Din hăț1. verb tranzitiv hăți

HĂȚÍ, hățesc, vb. IV. Tranz. (Transilv.) A apuca și a trage (pe cineva); a zgîlțîi, a smuci. Antița însă i-a sărit din dos în spate și, coprinzîndu-l cu brațele, a început să-l hățească. SLAVICI, N. I 66. Și mi ți-l apucară pe bietul lup și mi ți-l hățiră și tot mii de bucățele-l făcură. RETEGANUL, P. III 41. verb tranzitiv hăți

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului hâțesc

hâțesc   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular hâțesc hâțescul hâțească hâțeasca
plural hâțești hâțeștii hâțești hâțeștile
genitiv-dativ singular hâțesc hâțescului hâțești hâțeștii
plural hâțești hâțeștilor hâțești hâțeștilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z