găurire definitie
- Vezi aici mai multe sinonimegăurire
- Vezi aici mai multe rimegăurire
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cugă
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cugău
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuire
găuríre (gă-u-) s. f., g.-d. art. găurírii; pl. găuríri substantiv feminingăurire
GĂURÍRE, găuriri, s. f. Acțiunea de a (se) găuri și rezultatul ei; găurit1. [Pr.: gă-u-] – V. găuri. substantiv feminingăurire
GĂURÍRE s. f. Acțiunea de a găuri; efectuarea unei găuri într-un material. Strungarul... a construit din rezerve interne o mașină de găurit cu coloană pentru executarea operațiilor de găurire. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2830. – Pronunțat: gă-u-. substantiv feminingăurire
găuri, găuresc v. t. 1. a împușca. 2. a înjunghia. 3. (d. bărbați) a poseda sexual. verb tranzitivgăuri
găurí (gă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găurésc, imperf. 3 sg. găureá; conj. prez. 3 să găureáscă verb tranzitivgăuri
găurì v. a face o gaură. verb tranzitivgăurì
GĂURÍ, găuresc, vb. IV. Tranz. A face o gaură (cu ajutorul unui instrument, al unei unelte etc.); a perfora. ♦ Refl. A se strica, a se degrada în urma găuririi. [Pr.: gă-u-] – Din gaură. verb tranzitivgăuri
GĂURÍ, găuresc, vb. IV. Tranz. A face o gaură. V. perfora. Găurește scîndura cu burghiul. ▭ Numaidecît găuri fundul desagilor. RETEGANUL, P. V. 78. Baba găurise stînca într-un loc și trecea prin ea prefăcută într-o funie de fum. EMINESCU, N. 23. Picătura mică găurește piatra. – Pronunțat: gă-u-. verb tranzitivgăuri
găurésc v. tr. (d. gaură). Vest. Bortesc, borteĭesc, fac găurĭ: a găuri pămîntu. verb tranzitivgăuresc
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluigăurire
| găurire | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | găurire | găurirea |
| plural | găuriri | găuririle | |
| genitiv-dativ | singular | găuriri | găuririi |
| plural | găuriri | găuririlor | |