gălbeníu (rar) adj. m., f. gălbeníe; pl. m. și f. gălbeníi adjectivgălbeniu
GĂLBENÍU, -ÍE, gălbenii, adj. (Rar) Gălbui. ♦ Palid (la față). – Galben + suf. -iu. adjectivgălbeniu
GĂLBENÍU, -ÍE, gălbenii, adj. Gălbui. Tufănică gălbenie. Pere gălbenii. ▭ (Atestat în forma gălbiniu) Cărbunii se închid și se deschid, ca niște ochi de aur, sub cămașa lor de scrum gălbiniu. DELAVRANCEA, T. 88. Au destupat [plosca]... cea cu vin și, plecînd-o într-o parte, au văzut că curge din ea ceva de coloare cam gălbinie. SBIERA, P. 69. ♦ (Despre persoane) Palid la față. Multă vreme au stătut nemișcat și gălbeniu ca ceara, de frică. DRĂGHICI, R. 74. adjectivgălbeniu
gălbeniu | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | gălbeniu | gălbeniul | gălbenie | gălbenia |
plural | gălbenii | gălbeniii | gălbenii | gălbeniile | |
genitiv-dativ | singular | gălbeniu | gălbeniului | gălbenii | gălbeniei |
plural | gălbenii | gălbeniilor | gălbenii | gălbeniilor |