gălbeneá (plantă) s. f., art. gălbeneáua, g.-d. art. gălbenélei; pl. gălbenéle, art. gălbenélele substantiv feminingălbenea
GĂLBENEÁ, gălbenele, s. f. 1. Plantă erbacee cu tulpina groasă, cu frunze lanceolate și dințate și cu flori galbene (Rorippa amphibia). 2. (La pl.) Plantă erbacee cu tulpina păroasă în partea de jos, cu frunze palmate și cu flori galbene-aurii (Ranunculus pedatus). ◊ Gălbenele de pădure = plantă erbacee cu tulpina acoperită de peri și cu flori galbene-aurii (Ranunculus aureus). 3. (La pl.) Numele a trei plante erbacee din familia primulaceelor: a) plantă cu tulpina dreaptă, cu frunzele ovale acoperite cu peri și cu flori galbene (Lysimachia punctata); b) plantă cu tulpina dreaptă, cu frunze ovale-lunguiețe și cu flori galbene dispuse în panicule terminale (Lysimachia vulgaris); c) drețe (Lysimachia nummularia). – Galben + suf. -ea. substantiv feminingălbenea
GĂLBENEÁ, gălbenele, s. f. 1. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori galbene și cu frunze lungi, în formă de lance; crește prin mlaștini și bălți sau prin ape lin curgătoare (Rorippa amphibia). 2. (La pl.) Plantă erbacee cu flori galbene și fructe reunite în spic (Ranunculus pedatus). substantiv feminingălbenea
GĂLBENÍ vb. IV v. îngălbeni. verb tranzitivgălbeni
gălbení (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gălbenésc, imperf. 3 sg. gălbeneá; conj. prez. 3 să gălbeneáscă verb tranzitivgălbeni
GĂLBENÍ, gălbenesc, vb. IV. Intranz., tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) îngălbeni. [Var.: gălbiní vb. IV] – Din galben. verb tranzitivgălbeni
gălbenea | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | gălbenea | gălbeneaua |
plural | gălbenele | gălbenelele | |
genitiv-dativ | singular | gălbenele | gălbenelei |
plural | gălbenele | gălbenelelor |