!gălbejí (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se gălbejéște, imperf. 3 sg. se gălbejeá; conj. prez. 3 să se gălbejeáscă verbgălbeji
GĂLBEJÍ, gălbejesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A deveni palid, tras la față. – Din gălbează (cu sensul după galben). verbgălbeji
GĂLBEJÍ, gălbejesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni palid și tras la față (în urma unei boli). verbgălbeji
gălbejésc v. tr. (d. lat. *gálbidus, gálbinus, gălbiŭ. Cp. cu gîlfezesc, putrezesc și rătunjesc [!]). Fac galben ca de boală: osteneala gălbejește fața. V. refl. Mă ofilesc, mă veștejesc: acest om s´a gălbejit de frigurĭ. verbgălbejesc
gălbeji | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)gălbeji | gălbejire | gălbejit | gălbejind | singular | plural | ||
gălbejind | gălbejiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | gălbejesc | (să)gălbejesc | gălbejeam | gălbejii | gălbejisem | |
a II-a (tu) | gălbejești | (să)gălbejești | gălbejeai | gălbejiși | gălbejiseși | ||
a III-a (el, ea) | gălbejește | (să)gălbejeai | gălbejea | gălbeji | gălbejise | ||
plural | I (noi) | gălbejim | (să)gălbejim | gălbejeam | gălbejirăm | gălbejiserăm | |
a II-a (voi) | gălbejiți | (să)gălbejiți | gălbejeați | gălbejirăți | gălbejiserăți | ||
a III-a (ei, ele) | gălbejesc | (să)gălbejească | gălbejeau | gălbejiră | gălbejiseră |