GÁSTER s.n. (Med.) 1. Stomac. 2. Ventricul (2) [în DN]. [< fr., it., gr. gaster – stomac]. substantiv neutrugaster
GÁSTER s. n. (med.) 1. cavitate internă de forma unui ventricul. 2. porțiune mai dilatată a tubului digestiv abdominal, între cardie și pilor. (< gr. gaster, stomac) substantiv neutrugaster
GÎ́ȘTER s. m. v. gușter. temporargîșter
GÚȘTER, gușteri, s. m. 1. Specie de șopîrlă de culoare verde, care se hrănește cu insecte (Lacerta viridis). Puii ei... erau balauri, șerpi, nevăstuici, ciuhurezi, șopîrle, năpîrci și gușteri. ISPIRESCU, L. 348. Toate lighioanele... ba chiar șerpii, gușterii și șopîrlele, toate i se arătau lui în cale. ODOBESCU, S. III 185. ♦ Fig. Termen de ocară pentru oameni. Auzi, gușterul de ciocoi ! Cică e dreptul lui ! DUMITRIU, b. f. 67. Aha, gușter bătrîn, va să zică tu îl trimiteai să fure ? pas, z. i 200. 2. (Regional) Gîtlej; esofag. Pe urmă, după alt răstimp, a bolborosit din gușter. SADOVEANU, n. p. 89. ♦ Omușor. (Atestat în forma regională gîșter) Nu striga... are să-ți sară gîșterul. CAMILAR, N. II 299. 3. (Med. pop.) Crup. – Variantă: (regional) gî́șter s. m. temporargușter