gîrbovít, -ă adj. Gîrbov, plecat de bătrîneță [!]. adjectivgîrbovit
GÂRBOVÍT, -Ă, gârboviți, -te, adj. (Despre oameni) Care este gârbov; cocârjat. – V. gârbovi. adjectivgârbovit
GÎRBOVÍT, -Ă, gîrboviți, -te, adj. (Uneori determinat prin «de ani», «de bătrînețe») Gîrbov. Uscățiv așa cum este, gîrbovit și de nimic, Universul fără margini e în degetul lui mic. EMINESCU, O. I 132. Ai s-ajungi în curînd... cu trupul gîrbovit, și cu tufă-n buzunar. ALECSANDRI, T. 754. Iată că îmblînd haiducii, peste un moșneag au dat, Gîrbovit de bătrîneță. NEGRUZZI, S. I 119. ◊ Fig. Iar vîntul cînd va bate în gîrbovita iarnă, Puzderii de zăpadă deasupra-ți o s-aștearnă. DEMETRESCU, O. 48. adjectivgîrbovit
gârboví (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. gârbovéște, imperf. 3 sg. gârboveá; conj. prez. 3 să gârboveáscă verb tranzitivgârbovi
GÂRBOVÍ, gârbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gârbov; a se cocârja. ◊ Tranz. fact. Anii l-au gârbovit. – Din gârbov. verb tranzitivgârbovi
GÎRBOVÍ, gîrbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gîrbov, a se încovoia, a se îndoi de spate. Fața i se îngălbenise, ochii îi erau stinși, se gîrbovise și pierduse bucuria și vorba. BOLINTINEANU, O. 370. Acela ce la masă pe cărți se gîrbovește, Țintind la slove ochii, nu locuiește-n curți. NEGRUZZI, S. II 175. ◊ Tranz. (Rar) Toată treaba mea Era ca să car apă... Însărcinarea asta plinind de multe ori, Spinarea-mi gîrbovise. NEGRUZZI, S. II 233. verb tranzitivgîrbovi
gîrbovésc v. tr. (d. gîrbov). Fac gîrbov: bătrîneța [!] l-a gîrbovit. V. refl. S´a gîrbovit de bătrîneță [!]. verb tranzitivgîrbovesc
gârbovit | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | gârbovit | gârbovitul | gârbovită | gârbovita |
plural | gârboviți | gârboviții | gârbovite | gârbovitele | |
genitiv-dativ | singular | gârbovit | gârbovitului | gârbovite | gârbovitei |
plural | gârboviți | gârboviților | gârbovite | gârbovitelor |