gâliță definitie

gáliță (gálițe), s. f. – 1. Pasăre de curte. – 2. Cioară-de-cîmp (Garrulus glandarius). Sl. (bg., sb., cr.) galica „cioară”, din sl. galŭ „negru” (Cihac, II, 114; Miklosich, Lexicon, 126). DAR se îndoiește de această der., care pare evidentă. Semantismul se explică prin uzul depreciativ, cf. bg. galica „lighioană”, și rom. cioară „pasăre de curte”, boală „vite”. După REW 3640, ar fi cuvînt identic cu gaiță, ambele din sl. (rus.) galka, rut. gajka. Cf. gaie. substantiv feminingaliță

galíță, V. galiscă. substantiv feminingaliță

gáliță (reg.) s. f., g.-d. art. gáliței; pl. gálițe substantiv feminingaliță

gáliță f., pl. e (vsl. galica, ceŭcă, d. galŭ, murdar, adică „negru”; sîrb. gàlica, nume de păsărĭ negre, rut. rus. gálica și gálka, ceŭcă, rut. și gálicĕa, gîngăniĭ, insecte. V. gaĭ, gaiță și gîliță). Nord ș. a. Păsărĭ domestice, oare, orățeniĭ. substantiv feminingaliță

gî́liță f., pl. e și ĭ (var. din galiță). Dun. Un fel de gîscă sălbatică maĭ mică, de un cenușiŭ maĭ închis pe spinare: gîște și gîlițĭ (Sadov. VR. 1928, 7-8, 6). substantiv feminingîliță

gáliță, -e, s.f. – (ornit.) Pasăre de curte, orătanie; găină (Gallus domestica). – Din sl. (bg., srb.) galica „cioară„, din sl. galǔ „negru” (Cihac, DER, DEX). substantiv feminingaliță

galițe f. pl. Mold. păsări de curte: cocoșul înconjurat de atâta amar de galițe CR. [Slav. GALIȚA, cioacă (pasăre de piază rea): evoluțiunea sensului e analogă cu a sinonimului cobe]. substantiv feminingalițe

GÁLIȚĂ, galițe, s. f. (Reg.) Pasăre de curte; orătanie. – Din bg., sb. galica. substantiv feminingaliță

GÁLIȚĂ, galițe, s. f. (Transilv., Mold.; de obicei la pl.) Pasăre de curte (mai ales găină); orătanie. Fetele se împrăștiară care încotro, ca un cîrd de galițe speriate de uliu. REBREANU, I. 29. Moșneagul, văzînd pe cucoșul său... încunjurat de-atît amar de galițe, i-a deschis poarta. CREANGĂ, P. 68. substantiv feminingaliță

galíscă f., pl. inuzitat ște (sîrb. galic și galicka, ung. gálickö, gálic, d. germ. galitzen-stein). Vest. Sulfat de fer [!], calacan. – Și galíțcă și galíță (Trans.). V. caraboĭa. substantiv feminingaliscă