guvernare definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeguvernare
- Vezi aici mai multe rimeguvernare
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cugu
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuguv
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuare
GUVERNÁRE s.f. Acțiunea de a guverna și rezultatul ei; timp cât durează un guvern sau o formă de guvernământ. ♦ Conducerea unei nave cu ajutorul cârmei. [< guverna]. substantiv femininguvernare
GUVERNÁRE s. f. 1. acțiunea de a guverna; timp cât durează un guvern. 2. conducerea unei nave cu ajutorul cârmei. (< guverna) substantiv femininguvernare
guvernáre s. f., g.-d. art. guvernắrii; pl. guvernắri substantiv femininguvernare
GUVERNÁRE, guvernări, s. f. Acțiunea de a guverna; perioadă în care un guvern își exercită activitatea. – V. guverna. substantiv femininguvernare
GUVERNÁRE, guvernări, s. f. 1. Acțiunea de a guverna; conducere a unui stat sau a unei unități administrative. Sfaturile populare constituie forma de guvernare cea mai democratică din istoria poporului nostru. IST. R.P.R. 736. 2. Perioadă în care un guvern își exercită activitatea. substantiv femininguvernare
guverná (a ~) vb., ind. prez. 3 guverneáză verb tranzitivguverna
guvernà v. a conduce cu autoritate, a dirija: a guverna un Stat. verb tranzitivguvernà
GUVERNÁ vb. I. tr. 1. A conduce un stat, un popor. 2. A menține sau a schimba direcția de deplasare a unei nave cu ajutorul cârmei. [Cf. fr. gouverner, it. governare]. verb tranzitivguverna
GUVERNÁ vb. tr. 1. a exercita autoritatea politică; a conduce un stat. ◊ a dirija, a conduce o navă. 2. a-și domina, a-și stăpâni (sentimentele, pasiunile etc.) 3. (despre sentimente, gânduri) a exercita o influență puternică. 4. (gram.) a impune, a cere un caz, o anumită construcție. (< fr. gouverner) verb tranzitivguverna
GUVERNÁ, guvernez, vb. I. Tranz. A conduce, a administra, a dirija un stat, un popor. ♦ (Rar) A conduce, a îndruma conduita cuiva. ♦ (Gram.) A impune, a cere un anumit caz, o anumită construcție. – Din fr. gouverner. verb tranzitivguverna
guverná (guvernéz, guvernát), vb. – A conduce un stat, un popor. Lat. gubernare, fr. gouverner. – Der. guvern, s. n., din it. governo; gubernie, s. f. (înv., guvern; provincie din Rusia), din rus. gubernija; guvernămînt, s. n., din fr. gouvernement; guvernabil, adj.; guvernamental, adj.; guvernor, s. m.; guvernantă, s. f.; guvernant, s. m., toate din fr. verb tranzitivguverna
GUVERNÁ, guvernez, vb. I. Tranz. (Folosit și absolut) A conduce, a dirija un stat, un popor. ♦ (Rar) A conduce, a îndruma conduita cuiva. Trebuință să fie guvernat, Mai mult decît oricine avea neapărat. MACEDONSKI, O. I 258. verb tranzitivguverna
*guvernéz v. tr. (fr. gouverner, it. governare, d. lat. gŭbernare, vgr. kybernáo, conduc corabia saŭ statu. V. chivernisesc). Administrez, conduc un stat: regele guvernează țara și domnește peste supușiĭ luĭ. verb tranzitivguvernez
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiguvernare
| guvernare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | guvernare | guvernarea |
| plural | guvernări | guvernările | |
| genitiv-dativ | singular | guvernări | guvernării |
| plural | guvernări | guvernărilor | |