guverna definitie

GUVERNÁ vb. I. tr. 1. A conduce un stat, un popor. 2. A menține sau a schimba direcția de deplasare a unei nave cu ajutorul cârmei. [Cf. fr. gouverner, it. governare]. verb tranzitivguverna

GUVERNÁ vb. tr. 1. a exercita autoritatea politică; a conduce un stat. ◊ a dirija, a conduce o navă. 2. a-și domina, a-și stăpâni (sentimentele, pasiunile etc.) 3. (despre sentimente, gânduri) a exercita o influență puternică. 4. (gram.) a impune, a cere un caz, o anumită construcție. (< fr. gouverner) verb tranzitivguverna

guverná (a ~) vb., ind. prez. 3 guverneáză verb tranzitivguverna

guvernà v. a conduce cu autoritate, a dirija: a guverna un Stat. verb tranzitivguvernà

GUVERNÁ, guvernez, vb. I. Tranz. A conduce, a administra, a dirija un stat, un popor. ♦ (Rar) A conduce, a îndruma conduita cuiva. ♦ (Gram.) A impune, a cere un anumit caz, o anumită construcție. – Din fr. gouverner. verb tranzitivguverna

guverná (guvernéz, guvernát), vb. – A conduce un stat, un popor. Lat. gubernare, fr. gouverner. – Der. guvern, s. n., din it. governo; gubernie, s. f. (înv., guvern; provincie din Rusia), din rus. gubernija; guvernămînt, s. n., din fr. gouvernement; guvernabil, adj.; guvernamental, adj.; guvernor, s. m.; guvernantă, s. f.; guvernant, s. m., toate din fr. verb tranzitivguverna

GUVERNÁ, guvernez, vb. I. Tranz. (Folosit și absolut) A conduce, a dirija un stat, un popor. ♦ (Rar) A conduce, a îndruma conduita cuiva. Trebuință să fie guvernat, Mai mult decît oricine avea neapărat. MACEDONSKI, O. I 258. verb tranzitivguverna

*guvernéz v. tr. (fr. gouverner, it. governare, d. lat. gŭbernare, vgr. kybernáo, conduc corabia saŭ statu. V. chivernisesc). Administrez, conduc un stat: regele guvernează țara și domnește peste supușiĭ luĭ. verb tranzitivguvernez