GUVÉRN s.n. Organ suprem executiv și de dispoziție al puterii de stat. [Cf. it. governo, fr. gouverne(ment)]. substantiv neutru guvern
GUVÉRN s. n. organ suprem al puterii executive într-un stat; cabinet (II). (< uoverna) substantiv neutru guvern
*guvérn n., pl. e (d. fr. gouvernement și it. governo, guvern). Constituțiunea unuĭ stat, guvernament [!]: guvern monarhic. Oameniĭ care guvernează statu: guvern conservator. substantiv neutru guvern
guvérn s. n., pl. guvérne (dar: Guvernul României) substantiv neutru guvern
guvern n. 1. constituțiunea unui Stat: guvern monarhic; 2. cei ce guvernează: guvern liberal. substantiv neutru guvern
GUVÉRN, guverne, s. n. Organ central al statului care exercită puterea executivă; cabinet, consiliu de miniștri. – Din guverna (derivat regresiv). substantiv neutru guvern
GUVÉRN, guverne, s. n. Organ suprem executiv și de dispoziție al puterii de stat. Marea Adunare Națională are în competența sa directă... formarea Guvernului Republicii Populare Romîne. CONST. R.P.R. 18. substantiv neutru guvern
guvérn-marionétă (-ri-o-) s. n., pl. guvérne-marionétă substantiv neutru guvern-marionetă
| guvern substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | guvern | guvernul |
| plural | guverne | guvernele | |
| genitiv-dativ | singular | guvern | guvernului |
| plural | guverne | guvernelor | |