gutunărésc (est) și guturăĭésc (vest) v. tr. Îmbolnăvesc de gutunar: ĭarna asta ne-a gutunărit pe toțĭ. V. refl. Ne-am gutunărit. Maĭ des ca part. gutunărit. verbgutunăresc
gutunări | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)gutunări | gutunărire | gutunărit | gutunărind | singular | plural | ||
gutunărind | gutunăriți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | gutunăresc | (să)gutunăresc | gutunăream | gutunării | gutunărisem | |
a II-a (tu) | gutunărești | (să)gutunărești | gutunăreai | gutunăriși | gutunăriseși | ||
a III-a (el, ea) | gutunărește | (să)gutunăreai | gutunărea | gutunări | gutunărise | ||
plural | I (noi) | gutunărim | (să)gutunărim | gutunăream | gutunărirăm | gutunăriserăm | |
a II-a (voi) | gutunăriți | (să)gutunăriți | gutunăreați | gutunărirăți | gutunăriserăți | ||
a III-a (ei, ele) | gutunăresc | (să)gutunărească | gutunăreau | gutunăriră | gutunăriseră |