gurár m. Lucrător care lucrează la gura ocneĭ. substantiv masculingurar
gurar m. lucrător la intrarea ocnei. ║ n. 1. astupătoare la gura cuptorului; 2. partea răsboiului în care se prinde urzeala; 3. abubă în gură: a avea gurar la gingii. substantiv masculingurar
gurar substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | gurar | gurarul |
plural | gurari | gurarii | |
genitiv-dativ | singular | gurar | gurarului |
plural | gurari | gurarilor |