reduceri si promotii 2018
Definitie gumă - ce inseamna gumă - Dex Online

gumă definitie

GÚMĂ s.f. 1. Cauciuc. ♦ Bucățică de cauciuc pentru șters urmele de creion sau de cerneală lăsate pe hârtie; radieră. 2. Gumă arabică = lichid cleios secretat de unele specii de salcâm exotic sau obținut pe cale sintetică, întrebuințat la lipit, în apretura textilă etc. [< lat. gummis, cf. germ. Gummi, fr. gomme]. substantiv feminin gumă

GÚMĂ s. f. 1. substanță vâscoasă secretată de unele plante sau obținută sintetic, care se întărește în contact cu aerul. 2. bucățică de cauciuc pentru șters urmele de creion sau de cerneală lăsate pe hârtie; radieră. ♦ ~ de mestecat = bomboană din gumă (1), cu o glazură dulce, care se mestecă în gură. (după fr. gomme, it. gomma, lat. gummi) substantiv feminin gumă

gumă, gume s. f. (șc.) fițuică. substantiv feminin gumă

gúmă s. f., g.-d. art. gúmei; pl. gúme substantiv feminin gumă

gúmă (gúme), s. f.1. Substanță vîscoasă folosită în industrie. – 2. Radieră. – Var. gomă. Lat. (germ.) gummi (sec. XIX). – Var., din fr. gomme, este înv. cu uzul său general, și se păstrează cu sensul de „afectare, pedanterie”, de asemenea propriu fr.Der. gomos, s. m., din fr. gommeux; guma, vb., din fr. gommer; gumos, adj., din fr.; gumilastic, s. n. (cauciuc), din ngr. γόμμαλάστιχα. substantiv feminin gumă

*gúmă f., pl. e (lat. gummi, vgr. kómmi, un cuv. egiptenesc; it. gomma, fr. gomme, sp. goma). Cleĭ care se scurge din uniĭ arborĭ. Bucățică de caucĭuc de șters ceĭa ce e scris cu creĭonu. Bomboană elastică. Gumă arabică, cleĭ care se scurge dintr´un salcîm, recoltată întîĭa oară în Arabia. Gumă elastică, caucĭuc. substantiv feminin gumă

gumă f. substanță cleioasă ce curge de pe unii arbori ca cireșul, prunul; gumă arabică, extrasă din acacia; gumă elastică, cauciuc; gumă rășină, substanță vegetală compusă din gumă și din rășină (ca tămâia). substantiv feminin gumă

GÚMĂ, gume, s. f. 1. Substanță vâscoasă, secretată de unele plante sau obținută pe cale sintetică, având proprietatea de a se întări în contact cu aerul, folosită în industrie. ◊ Gumă arabică v. arabic. 2. (Pop.) Șiret elastic sau fâșie elastică fabricate din gumă (1); elastic. 3. Mic obiect de cauciuc folosit la ștergerea urmelor de creion sau de cerneală de pe hârtie; radieră. 4. (În sintagma) Gumă de mestecat = pastă de mestecat, aromatizată, obținută din gumă (1). – După fr. gomme, it. gomma. Cf. lat. gummi, germ. Gummi. substantiv feminin gumă

GÚMĂ, gume, s. f. 1. Substanță vîscoasă secretată de unele plante sau obținută pe cale sintetică, care se întă­rește în contact cu aerul; are diverse întrebuințări în industrie, în special la fabricarea unor materiale elastice sau impermeabile; cauciuc. Un omuleț bronzat cu șapcă trasă pe ochi, în manta de ploaie, cu niște cizme mari de gumă, urcă grăbit puntea de comandă. BART, S. m. 37. Aci se lăsau pe vine, aci săreau în călcîie. Parcă erau de gumă. BUJOR, S. 101. 2. Fîșie, bandă, șiret elastic, fabricat din gumă (1) și avînd diverse întrebuințări practice; elastic. Jarti­ere de gumă.Cu pantalonii scurți pînă la glezne, de se vedea guma sărăcăcioasei mele încălțăminte... scobo­ram la vale. HOGAȘ, M. N. 17. ♦ Bucățică de gumă (1), de formă regulată, care are proprietatea de a curăța, prin frecare, urmele de creion sau de cerneală de pe hîrtie; radieră. 3. Lichid vîscos, de compoziție complexă, secretat de unele plante. ◊ Gumă arabică (și în forma gumarabică) = lichid vîscos secretat de unele specii de salcîmi exotici (sau preparat pe cale sintetică) care se întrebuințează în papetărie pentru lipit, în apretura textilă, la fabricarea cernelurilor, în farmacie etc. Împrejurul unui oval, la stînga, o ghirlandă de trandafiri microscopici, luați de la librărie, lipiți acolo cu gumarabică. BASSARABESCU, S. 103. substantiv feminin gumă

gumă de șters SIDA expr. prezervativ. substantiv feminin gumădeșterssida

gumá (a ~) vb., ind. prez. 3 gumeáză verb tranzitiv guma

GUMÁ, gumez, vb. I. Tranz. A aplica un strat de gumă sau de cauciuc pe suprafața unui obiect. verb tranzitiv guma

GUMÁ vb. I. tr. 1. A întinde un strat de cauciuc pe un obiect. 2. A aplica un strat de clei pe spatele unei etichete, al unei mărci poștale etc. [Cf. fr. gommer]. verb tranzitiv guma

GUMÁ vb. tr. 1. a aplica un strat de gumă sau de cauciuc pe suprafața unui obiect. 2. a aplica un strat de clei, de lipici, pe dosul unei etichete, mărci poștale etc. (după fr. gommer) verb tranzitiv guma

GUMÁ, gumez, vb. I. Tranz. A aplica un strat de gumă (1) sau de cauciuc pe suprafața unui obiect. ♦ A aplica un strat de clei, lipici etc. pe dosul unei etichete, unei mărci poștale etc., în vederea lipirii acestora pe ceva. – Din gumă. verb tranzitiv guma

*guméz v. tr. (d. gumă, ca fr. gommer, d. gomme). Amestec saŭ ung cu gumă: apă gumată, hîrtie gumată (ca a timbrelor). verb tranzitiv gumez

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului gumă

gumă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular gu guma
plural gume gumele
genitiv-dativ singular gume gumei
plural gume gumelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z