guler definitie

gúler (gúlere), s. n.1. Fîșie de pînză care se pune în jurul gîtului, prinzîndu-se de cămașă. – 2. (Basar.) Parte a jugului care se sprijină pe gîtul animalelor. – 3. Parte cilindrică a cartușului sau proiectilului. Mag. gáller, din it. collare (Cihac, II, 502; DAR; Gáldi, Dict., 91). – Der. gulerat, adj. (cu guler alb; s. m., funcționar, reprezentant al autorității). substantiv neutruguler

guler, gulere s. n. 1. strat de spumă format de berea turnată în halbă sau pahar. 2. (glum.) prepuț. substantiv neutruguler

gúler n., pl. e (ung. gallér, sîrb. koler, d. it. collare, care e lat. collare, zgardă, d. collum, gît. V. colier). Partea cămășiĭ (mobilă orĭ fixă) orĭ a haĭneĭ care înconjoară gîtu. Est. Cerbice, pĭesa juguluĭ de la ceafă. A lua pe cineva de guler, a-l unfla [!], a-l înhăța violent. Bere cu guler, pahar de bere cu prea multă spumă. V. colan, salbă. substantiv neutruguler

gúler s. n., pl. gúlere substantiv neutruguler

guler n. partea cămășei sau a hainei ce înconjură gâtul. [Ung. GALLÉR]. substantiv neutruguler

GÚLER, gulere, s. n. 1. Parte a unor obiecte de îmbrăcăminte care acoperă de jur-împrejur gâtul sau cu care se termină o haină la gât. ◊ Expr. A lua (sau a apuca pe cineva) de guler = a) a prinde, a duce etc. (pe cineva) cu forța; b) a cere cuiva socoteală pentru cele făcute. ♦ Fâșie de pânză, de obicei scrobită, care se pune în jurul gâtului (la bărbați), prinzându-se (cu butoni, nasturi) de cămașă. 2. Spumă care se formează la gura paharului de bere. 3. Porțiune dintr-o piesă cilindrică, conică etc. cu diametrul mai mare decât restul piesei. – Din magh. gallér. substantiv neutruguler

GÚLER, gulere, s. n. 1. Parte a unui obiect de îmbră­căminte (uneori răsfrîntă sau detașabilă) care acoperă gîtul sau termină partea de sus a unei haine. Din pricina gulerului ținea capul pe spate. DUMITRIU, N. 10. Frosa uitase să-i dea guler curat și aceasta cerea timp. BASSARABESCU, V. 45. Iar colo bălrînul dascăl cu-a lui haină roasă-n coate... Își înfundă gîtu-n guler și bumbacul în urechi. EMINESCU, O. I 132. ◊ Guler marinar v. marinar.Expr. A lua (sau a apuca, a ține pe cineva) de guler = a prinde, a duce, a aduce pe cineva cu forța (ținîndu-l strîns de guler), a înșfăca; fig. a cere cuiva socoteală; a lua la rost. Și cum a fost pînă la urmă? întrebă ziaristul. L-ați luat de guler? V. ROM. decembrie 1953, 53. Îl țineau... de guler și de coate. DUMITRIU, N. 56. (Glumeț) A-l strînge (pe cineva) gulerul, se zice cînd cineva este în primejdie de a fi prins, se simte încolțit, este strîmtorat. 2. Spuma care se formează la gura paharului de bere. Halbă cu guler. 3. (Tehn.) Porțiune dintr-o piesă avînd diametrul mai mare decît corpul piesei. Gulerul osiei. substantiv neutruguler

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiguler

guler  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular guler gulerul
plural gulere gulerele
genitiv-dativ singular guler gulerului
plural gulere gulerelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z