guița definitie

credit rapid online ifn

1) guíț, a v. intr. (d. guiț 2 și bg. gucam, guiț). Vest. Covițăĭesc (și la Sadov.: niște purceĭ guițaŭ. VR. 3, 1911, 339). V. grohăĭ. verbguiț

guița, guiț v. i. 1. a denunța, a informa, a pârî. 2. a protesta în mod zgomotos. verbguița

credit rapid online ifn

guițá (a ~) (gu-i-) vb., ind. prez. 3 guíță verbguița

guițà v. a striga cu glasul ascuțit și subțire (vorbind de purcei). [Onomatopee]. verbguițà

GUIȚÁ, pers. 3 guíță, vb. I. Intranz. (Despre porci; adesea fig.) A scoate sunete caracteristice speciei; a covița. [Pr.: gu-i-] – Din guiț. verbguița

GUIȚÁ, pers. 3 guíță, vb. I. Intranz. (Despre porci și mistreți, mai ales despre purcei) A scoate sunete subțiri și ascuțite (de foame, de durere etc.). Porcii trîndavi se iuțiră, pornind-o anapoda, guițînd să crezi că li s-au pus cuțitul la beregată. DELAVRANCEA, S.198. Îl apucă numaidecit de bot, ca să nu guițe. ISPIRESCU, L. 129. – Pronunțat: gu-i-. verbguița

covițăĭésc v. intr. (d. coviț, rudă cu vsl. kvičuti, bg. kvicý și gucam, sîrb. kvičati, [kvocati, a cloncăni], rus. kvičátĭ, ceh. kvičeti, kovičeti; alb. kuis, ngr. koizo; germ. quieken, quieksen, id. Bern.). Est. Țip de nemulțămire [!], vorbind de porc orĭ de purcel. – În nord cuvíț, în vest guíț, a -țá. V. grohăĭ. verbcovițăĭesc

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiguița

guița   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)guița guițare guițat guițând singular plural
guițând guițați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) gu (să)gu guițam guițai guițasem
a II-a (tu) guiți (să)guiți guițai guițași guițaseși
a III-a (el, ea) guiță (să)guițai guița guiță guițase
plural I (noi) guițăm (să)guițăm guițam guițarăm guițaserăm
a II-a (voi) guițați (să)guițați guițați guițarăți guițaserăți
a III-a (ei, ele) guiță (să)guițe guițau guița guițaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z