GUGOȘEÁ s. f. v. gogoșea. substantiv feminingugoșea
GOGOȘEÁ, gogoșele, s. f. Diminutiv al lui gogoașă. [Var.: (reg.) gugoșeá s. f.] – Gogoașă + suf. -ea. substantiv feminingogoșea
GOGOȘEÁ, gogoșele, s. f. Diminutiv al lui gogoașă (1). (Atestat în forma regională gugoșea) O plăcintă pîntecoasă cu o ghirlandă de gugoșele. NEGRUZZI, S. I 286. – Variantă: (Mold.) gugoșeá s. f. substantiv feminingogoșea
GUGOȘEÁ s. f. v. gogoșea. substantiv feminingugoșea
gugoșea | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | gugoșea | gugoșeaua |
plural | gugoșele | gugoșelele | |
genitiv-dativ | singular | gugoșele | gugoșelei |
plural | gugoșele | gugoșelelor |